Am numarul tau – Sophie Kinsella (recenzie)

Descriere

Am numarul tau, ultimul roman semnat de Sophie Kinsella, urmareste cu verva de acum cunoscuta peripetiile unei tinere aflate la un pas de implinirea celui mai frumos vis – casatoria cu barbatul iubit.

Titlu in engleza: I’ve got your number

Data aparitiei: iunie 2012

Traducator: Mihaela Doaga

Tip coperta: Brosata

Numar pagini: 468

{CE84705C-A2F1-41B8-8CF7-C7639DD2FD96}Img400
 
Am numarul tau (2012) urmareste cu un umor savu­ros peripetiile unei tinere aflate la un pas de impli­nirea celui mai frumos vis – casatoria cu barbatul iubit. Viata lui Poppy Wyatt pare sa fi intrat pe un fagas fericit. Are o cariera de succes ca fizioterapeut si doar citeva zile o mai despart de nunta cu Magnus Tavish, un lector universitar dintr‑o familie distinsa. Dar visul incepe sa‑i alunece printre degete din clipa in care isi pierde inelul de logodna – o bijuterie aflata in familia viitorilor socri de trei generatii – si telefo­nul mobil in timpul unei alarme de incendiu la hotelul unde lua masa cu prietenele. Lucrurile se complica si mai tare cind gaseste din intimplare, aruncat intr‑un cos de gunoi, telefonul lui Sam Roxton, directorul extrem de ocupat al unei firme de consultanta. Poppy nu rezista tentatiei de a se amesteca in viata personala si pro­fesionala a lui Sam Roxton, de care se simte irezistibil atrasa, si se pomeneste antrenata in cele mai neastep­tate si mai nostime situatii.
Am numarul tau e o carte «amuzanta»? E prea putin spus pentru aceasta comedie ce pune in aceleasi pagini romantismul pasional si povestea de dragoste pe care altii doar o viseaza.” (New York Post)
„Iata cartea ideala: o citesti repede, o citesti rizind si tocmai cind crezi ca ai avut de-a face cu o lectura usoara de vara, incepi sa-ti pui si intrebari despre sensul vietii.” (The Plain Dealer)
Parerea mea

De cand am inceput sa citesc aceasta carte nu am mai putut-o lasa jos. Am avut o dupa-amiaza libera  asa ca am stat comod in fotoliul meu preferat, cu o ceasca de ceai langa si am citit intreaga carte. A fost o lectura atat de usoara, perfecta pentru luna decembrie cand tot ce ne dorim e sa stam in casa la caldura. Imi place mult stilul Sophiei Kinsella si imi plac foarte mult personajele ei, pe care nu rezisti sa le indragesti. Cel mai bun exemplu este Poppy, eroina cartii. Este o dulceata de fata, putin cam credula dupa parerea mea, dar prietena ideala. Primul contact cu Poppy il avem la inceputul cartii cand ni se prezinta o Poppy speriata care incearca sa-si gaseasca inelul de logodna pierdut (trebuie sa precizez ca acest inel de logodna era o mostenire de familie din partea logodnicului). Este logodita cu un barbat pe nume Magnus pe care il adora. Familia lui este un picut cam intimidanta si nu sunt fericiti de viitoarea casatorie dintre Poppy si Magnus.

Si pentru ca un rau nu vine niciodata singur, ii este furat telefonul. Dar totul este spre bine atunci cand gaseste un telefon intr-un cos de gunoi. De aici incepe adevarata poveste, cand intra un barbat misterios in actiune, proprietarul telefonului gasit in cosul de gunoi, Sam. Nu stiu cate de corect a reactionat, dar stiti voi, scopul scuza mijloacele. A dat noul numar de telefon tuturor prietenelor si l-a rugat pe Sam sa o lase sa pastreze telefonul.  Poppy pastreaza telefonul gasit si, in schimb, trebuie sa-i trimita toate mesajele primite lui Sam. Astfel Poppy ajunge sa-l cunoasca putin cate putin pe Sam, cu fiecare mesaj trimis.

Intre Poppy si logodnicul ei nu exista nici o scanteie, cel putin din punctul meu de vedere. Zici ca sunt doi straini care s-au gandit sa se casatoreasca de gura lumii. Era ceva normal ca Poppy sa devina dependenta de Sam, cand acasa nu era bagata in seama. Sunt momente cand imi vine sa-l bat pe Magnus dar nu spun mai mult (descoperiti voi de ce)

Mi-a placut foarte mult cartea, umorul fiind partea cea mai importanta a povestii. Au fost momente in care am ras necontrolat si momente in care m-am bucurat alaturi de eroii cartii. Partea ciudata a fost ca am cantat ”Single girls” incontinuu pentru cateva ore (nu va zic povestea pentru ca vreau sa va conving sa cititi „Am numarul tau”).

Sam si Poppy sunt un cuplu perfect, total opusi, el fiind o persoana cerebrala, controlata, increzatoare, iar ea este nesigura pe ea si o persoana pasnica ce evita confruntarile directe.  Uneori Poppy e buna de batut pentru ca nu are incredere in ea deloc si se considera inferioara familiei lui Magnus. Intr-adevar, se spune ca nu te mariti cu familia, te mariti cu iubirea vietii tale, dar trebuie sa conteze macar putin. Si inca ceva, cum sa citesti mesajele cuiva??? Mi se pare o lipsa de respect. Nu cred ca as putea sa impartasesc cu cineva casuta mea de e-mail chiar daca este vorba de sot. Intr-adevar, totul a fost spre bine, dar totusi… Sam pare inchis in el si dur, dar cand iesea din carapace, este pasional si sigur pe el, stiind exact ce isi doreste, nu se invartea in jurul cozii ca Magnus.

738078

Referitor la notele de subsol, la inceput nu le-am inteles rostul, dar ele sunt acolo pentru a nuanta povestea si a afla ce e in mintea lui Poppy (un dezastru uneori).

Recomand aceasta carte fanilor Sophie Kinsella si in special celor ce iubesc chick-lit, pentru ca este o carte care nu dezamageste. Totodata le-o recomand si celor care nu au citit niciodata Sophie Kinsella, pentru ca, dupa parerea mea, „Am numarul tau” este cea mai buna carte a ei, plina de umor, cu personaje pe care le indragesti instantaneu, cu o poveste de dragoste frumoasa, dar subtila.

Cartea poate fi gasita aici, aici sau aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s